Saṃyutta Nikāya 22.59

Despre caracteristica absentei sinelui (anatta)

Am auzit că, odată, Cel Binecuvântat stătea la Varanasi, în sanctuarul din Isipatana. Acolo el s-a adresat grupului de cinci călugări:

„Forma, călugări, este lipsită de sine. Dacă forma ar fi sinele, această formă nu s-ar lăsa pradă bolii. Ar fi posibil să spui în privința ei: «Fie ca această formă să fi astfel. Fie ca această formă să nu fie astfel.» Dar tocmai din cauză că forma este lipsită de sine, ea se lasă pradă bolii și nu este posibil să spui în privința ei «Fie ca această formă să fi astfel. Fie ca această formă să nu fie astfel.»”

„Senzațiile sunt lipsite de sine…”

„Percepția este lipsită de sine…”

„Construcțiile [mentale] sunt lipsite de sine…”

„Conștiința este lipsită de sine. Dacă conștiința ar fi sinele, această conștiința nu s-ar lăsa pradă bolii. Ar fi posibil să spui în privința ei: «Fie ca această conștiință să fi astfel. Fie ca această conștiință să nu fie astfel.» Dar tocmai din cauză că conștiința este lipsită de sine, ea se lasă pradă bolii și nu este posibil să spui în privința ei «Fie ca această conștiință să fi astfel. Fie ca această conștiință să nu fie astfel.»”

„Ce credeți, călugări, este forma constantă sau inconstantă?”

„Inconstantă, doamne.”

„Și ceea ce este inconstant este liniștitor sau apăsător”

„Apăsător, doamne.”

„Și este potrivit a privi ceea ce este inconstant, apăsător și în voia schimbării drept «Al meu. Sinele meu. Acesta sunt eu?»

„Nu doamne.”

„… sunt senzațiile constante sau inconstante?”

„Inconstante, doamne.”…

„… este percepția constantă sau inconstantă?”

„Inconstantă, doamne.” …

„… sunt construcțiile constante sau inconstante?”

„Inconstante, doamne.” …

„Ce credeți, călugări, este conștiința constantă sau inconstantă?”

„Inconstantă, doamne.”

„Și ceea ce este inconstant este liniștitor sau apăsător”

„Apăsător, doamne.”

„Și este potrivit a privi ceea ce este inconstant, apăsător și în voia schimbării drept «Al meu. Sinele meu. Acesta sunt eu»?”

„Nu doamne.”

„Atunci, călugări, orice formă ar fi, din trecut, viitor sau prezent; internă sau externă; grosieră sau subtilă; departe sau aproape: orice formă trebuie văzută așa cum este ea în realitate, cu discernământ corect, drept: «Aceasta nu este a mea. Aceasta nu este sinele meu. Aceasta nu sunt eu.»”

„Orice senzație ar fi…”

„Orice percepție ar fi…”

„Orice construcție ar fi…

„Orice conștiință ar fi, din trecut, viitor sau prezent; internă sau externă; grosieră sau subtilă; departe sau aproape: orice conștiință trebuie văzută așa cum este ea în realitate, cu discernământ corect, drept: «Aceasta nu este a mea. Aceasta nu este sinele meu. Aceasta nu sunt eu.»”

„Văzând astfel, discipolul bine instruit al celor nobili înaintează eliberat de sub vraja formei, eliberat de sub vraja senzațiilor, eliberat de sub vraja percepției, eliberat de sub vraja construcțiilor mentale, eliberat de sub vraja conștiinței. Eliberat de sub vrajă, el devine lipsit de patimă. Fiind lipsit de patimă, el este pe deplin eliberat. Odată cu eliberarea apare cunoașterea: «Eliberat.» El discerne: «Nașterea este epuizată, viața sfântă a fost trăită, ce trebuia făcut a fost făcut. Nu mai este nimic de continuat în această lume.»”

Asta a spus Cel Binecuvântat. Mulțumiți, cei cinici călugări au fost încântați de cuvintele sale. și în timp ce aceste explicații au fost date, inimile celor cinci călugări, prin ne-agățare, au fost pe deplin eliberate de fermentație și efluențe.